Suprarealismul este un curent aparut la inceputul secolului 20, poetul avangardist Guillaume Apollinaire fiind primul care a folosit acest termen. Andre Breton, reprezentant al curentului, spune in manifestul sau din 1924 ca suprarealismul este o metoda de a reuni constientul si subconstientul intr-o expresie artistica in care fantezia este alaturata vietii de zi cu zi.

Curentul s-a inspirat atat din miscarea Dada, care refuza rationalul, cat si din teoriile lui Sigmund Freud, din care Breton a extras ideea ca subconstientul este o sursa infinita de imaginatie.

Noi ne inspiram din idei suprarealiste. Pentru ca uneori trebuie sa extragem informatii din subconstient, alegeri instinctive. Retina poate capta 10 milioane de biti de informatie pe secunda. Cate crezi ca sunt constiente? Cam 100. Ce se intampla cu restul? Subconstientul stie.

Rene Magritte este considerat unul din artistii principali ai suprarealismului. Dar el nu se considera artist, ci doar o persoana care isi exprima gandurile prin picturi. Pe parcursul vietii, a incercat sa exprime vizual limbajul. Magritte a fost un reprezentant diferit, inovator al suprarealismului, pentru ca el nu adera la ideile care se opuneau ratiunii sau la metodele bazate pe vis folosite de ceilalti reprezentanti. Acesta folosea metoda dialectica, prin discutiile sale cu filosofi, si gandirea stiintifica.

Ideile lui Magritte au aplicabilitate in designul identitatilor vizuale, acesta fiind atat un proces creativ cat si, probabil mai mult decat ai crede, un proces argumentat, rational, bazat pe informatii, atat extrase din subconstientul clientului, cat si din piata.

© Rene Magritte „La Trahison des images (Ceci n’est pas une pipe)”
(https://www.wikiart.org/en/rene-magritte/the-treachery-of-images-this-is-not-a-pipe-1948)