Cand spui lux, mintea multora fuge direct la aur, diamante, masini sport si hoteluri de 7 stele. E reflex de consumator globalizat, alimentat de reclame, de influencerii care pozeaza cu logo-urile la vedere si de cultura aspirationala care a transformat posesiunea in identitate.
Dar luxul, daca il scuturam de stralucire, e mult mai alunecos. Si, mai ales, e personal.
Pentru cineva din centrul Bucurestiului, sa bei o cafea single origin de 100 de lei la o cafenea cu pereti de caramida aparenta poate fi o rutina.
Pentru cineva dintr-un sat uitat de lume, poate parea o extravaganta inutila.
Asta e prima mare capcana a luxului: nu e universal. Nu e despre pret in sine, ci despre cat de greu ajungi la acel confort, acel obiect sau acel serviciu.
Am lucrat la INOVEO cu branduri care joaca in liga luxului sau aspira acolo.
In scurt timp vom si povesti despre ele. Pentru clientul lor, luxul nu e neaparat brandul expus. E povestea lui, povestea originii, povestea locului, exclusivitatea experientei si sentimentul ca intra intr-o lume paralela, inaccesibila publicului larg. Luxul nu e doar in eticheta aurita sau in pretul mare rau. E tot in poveste, in editia limitata, in raritatea experientei.
Ce inseamna design sustenabil?
Designul sustenabil implica utilizarea de materiale ecologice, procese de productie care reduc impactul asupra mediului si promovarea unui ciclu de viata al produselor care minimizeaza deseurile. In branding, acesta poate insemna de la ambalaje biodegradabile si reutilizabile, pana la utilizarea tintita a resurselor digitale pentru a reduce consumul de hartie.
Luxul, trofeu sau nevoie?
Luxul e, in esenta, o nevoie inventata.
Un trofeu social pe care il fluturi discret – sau nu – in fata celorlalti ca sa-ti confirmi tie cine esti si unde ai ajuns.
Brandurile stiu asta. Chanel nu vinde haine. Vinde apartenenta.
JW Marriott nu vinde camere. Vinde statut.
Porsche nu vinde masini. Vinde adrenalina de a te simti in afara normelor.
Am avut discutii similare cu clientii nostri din Romania care credeau ca daca pun un pret mare pe produs, automat intra in segmentul de lux.
Fals.
Pretul e doar o bariera de acces.
Luxul adevarat vine din greu accesibil, din senzatia de raritate, din storytelling autentic si din atentia obsesiva pentru detalii.
Branduri romanesti in zona de lux?
Putine, dar sunt. Si in produs. Si in servicii. Si in B2C. Si in B2B. Chiar si in B2B2C.
Ce e luxul totusi?
Luxul nu e despre bani.
E despre acces. Despre poveste. Despre senzatii greu de reprodus in masa.
Si mai ales e despre orgoliul uman de a arata ca putem avea ce nu pot avea ceilalti.
Luxul autentic nu are nevoie de explicatii rationale. E acolo unde simti ca depasesti utilitarul si intri in teritoriul exclusiv, rar, imposibil de cuantificat.
Luxul e branding pur.