Pretul nu e o simpla eticheta. E o declaratie.
Si, cel mai important, e parte integranta din procesul de constructie a brandului.
Brandurile de lux nu vand produse.
Vand statut, aspiratie, apartenenta la un cerc restrans.
Si, ca sa fie in cercul restrans, trebuie sa tina pretul sus. Foarte sus.
Hermes nu concureaza cu alte genti din piele.
Lamborghini nu concureaza cu alte masini sport.
Sunt unice.
Si tocmai de aceea isi permit sa joace dupa propriile reguli.
Dar in spatele etichetelor de pret colosale, jocul e mult mai nuantat decat pare.
Daca pentru startup-uri, stabilirea pretului e un chin – totul e nou, necunoscut – pentru brandurile de lux cu decenii in spate, e vorba de continuitate.
Ele au o imagine de aparat.
Un teritoriu pe care nu-si permit sa il dilueze cu fluctuatii de pret sau oferte ocazionale.
Pretul in brandingul de lux – mai mult decat cost si profit
Calculul de baza – costuri, profit, marja – e doar fundatia.
De aici, intervine partea grea: strategia de pret ca element de pozitionare.
Pretul nu e o cifra.
E o poveste.
E dovada tangibila ca apartii unui club select unde nu intra oricine.
Problema e ca acest pret al luxului exclude automat o parte din public.
Nu pentru ca oamenii nu si-ar permite, ci pentru ca fac calcule rationale si compara valoarea perceputa cu alte produse.
Pentru multi, diferenta dintre un ceas de 150.000 de euro si unul de 500 de lei nu e justificata prin functii sau performante.
Dar ce platesc clientii de lux?
Oamenii nu platesc doar pentru calitate.
Platesc pentru istorie. Pentru mestesug. Pentru design.
Dar, mai ales, platesc pentru semnatura.
Numele designerului sau al brandului poate cantari mai greu decat produsul in sine.
Platesc pentru validare sociala.
Vor ca lumea sa vada ce poarta, ce conduc, ce folosesc.
Vor sa transmita succes, stil, apartenenta.
Unii o fac pentru a-si marca reusita.
Altii pentru ca vor sa fie in avangarda.
Altii pur si simplu urmeaza orbeste trendurile sau influencerii din social media.
Aici, eticheta de pret devine un magnet in sine.
Cu cat e mai mare, cu atat creeaza mai multa dorinta.
Pretul e o bariera si, tocmai de aceea, un filtru de exclusivitate.
Chanel prins pe picior gresit
Chanel a invatat pe pielea lui cat de periculos e sa alterezi acest echilibru.
Scaderea valorii euro a facut ca tot mai multi clienti sa zboare in Europa sa cumpere direct de la sursa.
Reactia Chanel? Au crescut preturile locale.
Rezultat? Confuzie, nemultumire si riscul erodarii imaginii in anumite piete.
Din fericire pentru Chanel, au stiut sa corecteze la timp si sa aduca coerenta in strategia globala de pret.
Pentru brandurile de lux pretul face parte din branding.
E, poate, cea mai vizibila expresie a pozitionarii.
Un pret stabil, constant si asumat e semnalul clar ca brandul ramane fidel valorilor sale.
Si ca nu face compromisuri.
Cum joaca online-ul in aceasta ecuatie?
Digitalizarea a schimbat radical experienta de lux.
Din ce in ce mai multi clienti cumpara online.
Dar, spre deosebire de retail-ul obisnuit, brandurile de lux nu pot transfera economiile catre clienti sub forma unor preturi mai mici.
Chiar si online, preturile raman la acelasi nivel.
Pentru ca experienta trebuie sa fie elevata, indiferent de canal.
Clientii care vin in showroom au parte de interactiune directa, de atingerea produsului, de sfaturi personalizate.
Online, totul trebuie compensat prin continut. Povesti despre manufactura, mestesug. Despre designer. Despre raritate. Despre unicitate.
Influencerii corect alesi pot ajuta… dar doar daca reflecta valorile brandului.
In categoria de lux, pretul nu e doar despre bani.
E despre putere, pozitionare, apartenenta si… ego.
Daca il tratezi ca pe o simpla cifra, ai pierdut jocul.
Daca il intelegi ca pe un simbol social, atunci poti construi in jurul lui experiente si povesti care sa creeze loialitate.
In lux, nu vinzi produse. Vinzi sentimente.
Iar pretul e semnalul suprem ca acest sens nu e accesibil oricui.