De aici a inceput totul.
L-am cunoscut pe Doru la un eveniment unde am vorbit despre branding si alegeri strategice. Apoi m-am trezit direct intr-o seiune de mentorat cu el. Si cu asta am inceput: ce ai retinut din speech-ul meu de atunci (se intampla acum 2 luni). Si cu ce gand / obiectiv azi?
„Serios, voi chiar nu trimiteti oferte pe email? Cum faceti, atunci?” – asta a fost ideea pe care a retinut-o. Iar azi voia sa clarifice cum sa-si selecteze mai bine clientii, cum sa gestioneze echipa care a crescut la 30 de programatori si sa-mi ceara o parere despre un desen fpe care l-a facut sotia lui pentru un hobby de-al lui – chitara.
Pentru el, antreprenor obisnuit cu pitch-uri, deadline-uri si clienti care cer pretul inainte sa stie ce cumpara, raspunsul meu a fost un mic soc.
Dar din acel soc s-a nascut ceva bun.
A vrut sa inteleaga de ce refuzam sa intram in jocul ofertelor impersonale. Ce ne da curajul sa cerem o discutie fata in fata inainte de orice estimare. Ce pierdem si ce castigam din asta.
A vrut sa inteleaga de ce alegem clienti, in loc sa-i acceptam pe toti.
Si undeva in acest proces, mi-a aratat si un logo. O schita, un semn grafic legat de hobby-ul lui – chitarele. Mi-a cerut parerea. Nu facem asta, in mod normal. Dar i-am oferit ce aveam: intrebari, nu raspunsuri. Si inca ceva, am subliniat ca tot ce zic, nu inseamna ca e o directie buna. Poate ni se potriveste nooua… el trebuie s-o verifice si sa vada in ce masur e relevanta pentru el si pentru businessul lui.
Despre clienti si limite. Si despre curajul de a pierde.
Discutia noastra de o ora a alunecat repede din zona tehnica in zona personala.
Doru e antreprenor, conduce un studio de web design. Are clienti, echipa, proiecte in derulare. Dar simtea ca ceva trebuie lamurit. Un soi de disonanta intre cine este si ce face.
“Iau proiecte unul dupa altul si sunt prins in acest joc.”
De acolo am plecat.
L-am intrebat de ce ia proiectele pe care le ia. Daca le ia pentru ca il provoaca sau doar pentru ca vin. Daca are o selectie. Daca isi permite sa spuna “nu”.
Am discutat despre frica – frica de a pierde clienti, frica de a nu avea suficient. Si despre ce inseamna, de fapt, suficient. Dar si despre ce castigi atunci cand lasi un potential client sa nu-ti devina client. De unde stii ca ai pierdut… si nu faptul ca ai castigat?
I-am spus ca la noi, la INOVEO, clientul nu primeste o oferta inainte sa ne intalnim. Nu pentru ca vrem sa fim dificili. Ci pentru ca vrem sa stim cine est ein spatele brandului. Sa vedem chimia, gandirea, sa vedem cat de mult isi pretuieste echipa si daca putem construi ceva real impreuna.
Un logo de chitara – o opinie? sau o intrebare?
Cand mi-a aratat logo-ul – o chitara prea stilizata cu spatiu negativ – m-am uitat dincolo de design. L-am intrebat: Cine ar trebui sa inteleaga asta? Ce vrei sa simta? Ce vrei sa ramana in mintea lor dupa ce au vazut semnul?
M-a lasat sa intrevad pe share-screenul lui din zoom si multe multe pagini de brandbook… dar din nou. Trebuie sa pleci de la cine esti, ce stii sa faci bine, cine este audienta careia te adresezi si nevoile ei si sa faci un racord intre toate cele 4 aspecte. L-am dezamagit ca nu i-am prea dat o opinie pe designul de logo, stiu. Dar nu asa trebuie judecat un proiect de branding.
De la site-uri facute repede la munca facuta cu bucurie
Am vorbit despre web design si despre cum piata romaneasca inca e blocata in site-uri din anii 2000. Despre clienti care “vor ceva simplu” dar n-au inteles niciodata de ce conteaza imaginea. Despre cum ajungi, fara sa vrei, sa lucrezi in bucla: brief slab – design functional – zero bucurie. Pentru agentie.
L-am provocat sa se gandeasca la un alt fel de a aborda clientii pe care si-i doreste. Sa-i invite sa invete de la el si cu el, nu sa comande. Sa se pozitioneze nu ca executant, ci ca partener.
Si poate cel mai important: sa-si trateze propriul business ca pe un client. Cu strategie. Cu alegeri.
Ce s-a intamplat dupa sesiune?
Conversatia noastra a continuat, cum altfel, pe WhatsApp.
Cateva ore mai tarziu, i-am cerut parerea pe un proiect recent lucrat de noi – gursk.ro. Mesajele au inceput sa curga de partea amandurora:
Ah, ce bine ca vad un site mai creativ.
E facut de noi cap coada: structura, design, programare.
Cam cat timp si ce buget ar trebui sa-mi aloc daca as vrea sa fac un astfel de site cu tine si echipa ta?
Nu-ti spun, ne vedem :))).
Good, nu s-au dus pe apa sambetei minutele noastre impreuna 🙏🙏🙏
Imi place abordarea voastra, diferita. M-am cufundat in date si ux din cauza domeniului de ecommerce. Stii care este scopul site-ului? Daca e doar de prezentare pentru awareness sau are un obiectiv de conversie. Imi place abordarea creativa si diferita fata de ce te astepti in zona de medical si implant, dar se poate mai bine :). Daca ai timp pana pe 24 iulie, pot sa vin la voi la sediu sau sa facem un alt call sa-ti spune despre cum facem noi site-uri.
Mersi, e de mare ajutor feedbackul tau. Iti raspund la intrebari si iti si povestesc. Putem face asa: meeting fizic sau pe zoom de la 9:00 la 10:00 marti sau miercuri 15, respectiv 16 iulie. Sau imi propui tu o alta zi.
Si-asa am stabilit o intalnire cu Doru. Cine stie unde ne poate duce aceasta sesiune de metorat.
De ce scriu asta?
Pentru ca nu e despre mine sau despre Doru.
E despre toti cei care simt ca businessul le-a luat-o inainte, o fac pe repeat, ceea ce nu e gresit. Doar ca uneori unii nu mai stiu cum sa se regaseasca in ce fac.
E despre frica de a pierde clienti si curajul de a-i alege pe cei potriviti.
Vrei si tu o conversatie ca asta?
Programeaza o sesiune 1:1 cu mine aici:
👉 https://calendly.com/inoveo/consultanta-inoveo
Ceea ce am mentionat aici este astfel prezentat incat sa ramana esenta, dar datele confidentiale sa ramana in continuare asa. Iar numele, cu exceptia numelui meu… nu sunt chiar atat de diferentiatoare. Persoanele, da.