In primul articol din serie v-am povestit despre “intrarea” mea in lumea programarii web. In postarea de astazi va voi povesti despre cum am reusit sa capitalizez informatia acumulata in perioada de descoperire.
Ca orice copil care si-a trait copilaria in anii 90 si 2000, timpul liber il imparteam pe terenul de fotbal alergand dupa o minge care de fapt era o sticla de plastic de 0.5l umpluta pe jumatate cu nisip sau in internet cafe. Intr-o zi am tras cu ochiul in monitorul celui ce avea afacerea si am zarit ceva cod. Incerca sa faca niste butoane in mult popularul Macromedia Flash (RIP). L-am ajutat cu problema respectiva destul de repede si mi-a oferit un “barter”, “troc” sau mai degraba o afacere in mintea mea de atunci. Eu i-am finalizat site-ul iar el mi-a oferit un numar de ore pentru munca depusa. Chiar nu stiam cam cat ar valora cunostintele mele, iar la intrebarea domnului am raspuns foarte ferm si convins: “100 de ore!”. Stand pe o mina de aur, mi-am extins spiritul antreprenorial facand la randul meu alt “barter” cu colegii de clasa. Cum bani nu aveau, le dadeam ore la internet cafe pentru teme. Vorba s-a extins rapid in zona unde locuiam despre baiatu’ care face site-uri. Febra boom-ului .com ajunsese si in Romania astfel ca am avut clienti care mai de care: buticari, vanzatori de palarii sau magazine second hand pentru grasuti si grasute.
Concluzii
La inceput nu o sa aveti proiecte inovative, o aplicatie care va schimba lumea sau un contract de 1 milion de dolari. Prin aceste proiecte micute va construiti un portofoliu prin care puteti sa treceti la nivelul urmator, sa lucrati intr-o companie. Multi tineri se plang ca nu reusesc sa se angajeze din pricina lipsei de experienta. Daca ati avea un portofoliu de 10 site-uri credeti ca anagajatorul v-ar considera cu experienta sau fara? Credeti ca angajatorul v-ar considera mai potrivit pe acest post decat pe un proaspat absolvent al unui curs de programare?
