Sau cum putem intelege luxul mai bine, definindu-l prin ceea ce NU este.

Luxul e greu de definit.
Dar e mult mai usor de inteles daca incepem cu ce NU este.

Luxul NU este un obiect accesibil oricui.
Nici macar oricarui om cu bani.
Uneori, nici macar contul bancar nu te ajuta. Ai nevoie de statut, certificare, apartenenta.

Luxul are un pret mare. Nu intotdeauna absurd, dar niciodata ieftin.
Nu il gasesti la colt de strada si nici nu vine cu discount de Black Friday.

In multe cazuri, produsele de lux sunt facute in editii limitate.
Industria modei e plina de exemple: genti fabricate din piele rara, colectii semnate de designeri faimosi, piese inspirate de garderoba celebritatilor de pe covorul rosu.

De aici si capcana clasica: cand spui lux, cei mai multi oameni se gandesc la moda.
Gresit.
Moda e doar una dintre fetele luxului.
Luxul poate fi oriunde – in bijuterii, in vinuri rare, in hoteluri, in restaurante, in automobile, in produse cosmetice, chiar si in servicii de estetica medicala premium.

Luxul inseamna procese complicate, manopera, materiale rare, timp consumat cu grija si obsesie pentru detaliu.
Dar asta nu inseamna ca tot ce e facut manual e lux.
Nici ca tot ce e produs in masa e automat exclus de la lux.

Diferenta e in amprenta umana care intervine in control, selectie, ambalaj.
Pentru ca luxul e si despre cum te face sa te simti.
Special. Rar. Exceptional.
Si, poate cel mai important, diferit de ceilalti.

In realitate, multe branduri de lux externalizeaza procesele de productie.
Este un compromis acceptat, iar expertii spun ca, atata timp cat controlul si standardele sunt mentinute, brandul isi poate pastra statutul de lux.
Dar aici apare marea intrebare: cat de autentic e luxul cand piesele sunt fabricate de altii?

Luxul nu poate fi explicat rational.
Nici justificat economic.
Nu exista un motiv logic sa cumperi o geanta de 10.000 de euro cand una de 200 de lei face aceeasi functie.
Si totusi… oamenii o cumpara.

Google defineste luxul ca „un bun extravagant care ofera confort de ultima clasa”.
Dar, sincer, realitatea e mai brutala: orice individ poate trai linistit o viata intreaga fara sa cheltuiasca un leu pe lux.
Nu ai nevoie de lux pentru supravietuire.
Si nici pentru confortul minim.
De multe ori, produsele de lux nici macar nu sunt inovatoare.
Sunt reinterpretari, redesenari, versiuni upgradate ale unor produse existente.

Ba in anumite categorii cu cat esti mai din 1837, cu atat e mai bine, aduce mostenire si putere brandului.

Si poate cel mai incomod adevar:
Luxul nu e intotdeauna despre calitate.
Uneori e doar despre marca, tendinta sau statut social.
Poti avea un produs mediocru ca performanta, dar daca are brandul potrivit, va fi perceput de lux.

Gandeste-te la brandurile auto care fac editii speciale, cu preturi triple, doar pentru ca poarta o semnatura sau un material rar in bord.

Luxul, in esenta, e inutil.
Si tocmai de aceea e atat de dorit.
Nu incerca sa-l explici.
Nu incerca sa-l faci logic.
Luxul e despre dorinta, raritate si… lipsa de sens.