Intre productie si poveste
Romania se afla astazi intr-o pozitie ambigua pe lantul trofic al economiei globale. Suntem o tara care produce, dar nu inca una care isi spune propria poveste. Avem capacitati industriale solide – in auto, textil, IT, constructii – dar majoritatea functioneaza pe modul „low-cost”: platim angajati buni, dar ieftini, si livram volume mari pentru branduri internationale care vand de cateva ori mai scump. Dupa cum observa chiar premierul Romaniei, exportam materii prime si importam produse finite. E o formula economica veche, care ne tine la mijlocul lantului.
De ce nu avem inca branduri puternice
Expertii in branding spun ca Romania se afla inca „in faza de copilarie” cand vine vorba despre constructia de brand. Este o consecinta a deceniilor in care marketingul nu a fost o profesie, ci o suspiciune. In comunism nu vindeam imagine, vindeam productie. Si ne-a ramas reflexul: muncim bine, dar comunicam prost. In prezent, suntem ca un peste mijlociu in lantul trofic economic – nici pradator (adica o tara care impune marci globale), nici prada (reducandu-ne doar la resurse brute). Exportam componente, forta de munca si servicii, dar importam reputatie.
Cand antreprenorii aleg sa-si spuna numele
In ultimii ani s-au vazut insa primele semne de maturizare. Au aparut companii care nu se mai multumesc sa distribuie, ci creeaza. Care trec de la rolul de intermediar la cel de autor.
Un exemplu convingator este Novatik. Compania a pornit ca distribuitor de materiale pentru acoperisuri. Ani la rand a fost parte dintr-un lant in care marjele si imaginea se castiga in alta parte. Apoi a decis sa devina producator. A investit in utilaje, in cercetare si mai ales in branding. A construit un portofoliu clar, o identitate coerenta si o strategie de comunicare pe termen lung. Rezultatul? Novatik este astazi un brand romanesc solid, respectat in industrie si recunoscut la export. Este dovada ca trecerea de la distributie la brand propriu este posibila atunci cand exista curaj si disciplina strategica.
Capcana volumelor si a pretului mic
Dincolo de acest exemplu, problema ramane sistemica. Romania are prea putine branduri, pentru ca are prea putina incredere in brand. Mediul de afaceri local continua sa privilegieze productia si logistica, nu proprietatea intelectuala. Multi antreprenori masoara succesul in volume, nu in valoare. „Cel mai bun pret” a devenit reflexul colectiv al companiilor romanesti, in timp ce investitia in imagine este inca privita ca un lux, nu ca un multiplicator de valoare. Lipsa alfabetizarii in marketing face ca produsele „made in Romania” sa concureze pe cost, nu pe semnificatie.
Energia antreprenoriala exista, dar lipseste cultura de brand
Avem insa un avantaj competitiv care nu poate fi ignorat: energia antreprenoriala. Romania are oameni care risca, invata si construiesc. Problema nu este lipsa ideilor, ci lipsa unei culturi de brand care sa le transforme in capital. Dupa cum spunea recent un oficial guvernamental, tara noastra are multa energie antreprenoriala, dar prea putin capital consolidat. Avem startup-uri inovatoare, dar putine care ajung sa aiba o marca puternica, recognoscibila. Inca mai credem, la nivel colectiv, ca brandurile straine sunt sinonime cu progresul, iar cele romanesti – cu improvizatia.
Pe scurt, avem productie, dar nu valoare; avem competenta, dar nu naratiune. Romania este blocata la jumatatea drumului dintre manufactura si marketing.
De la economie de productie la strategie de tara
Pentru a urca, este nevoie de o strategie nationala de rebranding. Nu o campanie, ci o directie economica. O strategie nationala inseamna sa alegem constient cine vrem sa fim in economia lumii. Cele mai performante tari si-au construit identitatea in jurul unei idei simple si coerente.
Elvetia a ales cercetarea si precizia. Finlanda a mizat pe educatie, dupa ce a inteles ca nu are decat paduri si fructe de padure. Spania si-a asumat turismul si ospitalitatea ca motor economic. Italia a transformat designul in industrie nationala. Franta a facut din fashion si gastronomie un simbol de putere culturala. Germania a ridicat productia riguroasa la rang de religie economica.
Romania nu are inca o alegere clara. Dar are resursele pentru una. Poate deveni tara in care creativitatea si ingineria se intalnesc – un spatiu al inteligentei aplicate, al solutiilor gandite aici si vandute global.
Designed in Romania. Made by Romanians.
Aceasta idee se poate cristaliza intr-un concept simplu: “Designed in Romania. Made by Romanians.”
“Designed in Romania” inseamna gandit, conceput, proiectat aici – chiar daca produsul final este fabricat in alta parte.
“Made by Romanians” inseamna semnat de antreprenori, designeri, programatori si producatori romani care isi pun numele pe rezultat.
In ultimii ani, multe tari au inteles ca brandul lor nu mai sta in resurse, ci in oameni. Romania are un brand de oameni bun: seriosi, rapizi, adaptabili, educati. Asta este deja un capital. Daca vom invata sa-l transformam intr-un sistem – in industrie, in educatie, in export – vom avea, in sfarsit, o identitate economica distincta.
Educatie si infrastructura de branding
O strategie nationala de rebranding ar trebui sa inceapa cu educatia. Cu universitatile economice si tehnice care introduc brandingul in programa. Cu antreprenorii care invata sa spuna povestea produsului lor, nu doar sa calculeze costul materiei prime. Cu programe de stat care sprijina companiile ce trec de la rolul de distribuitor la cel de brand propriu. Cu investitii in proprietate intelectuala si design, la fel cum altii investesc in linii de productie.
Export de branduri, nu doar de produse
In paralel, statul si mediul privat pot colabora pentru a crea o platforma de export a brandurilor romanesti. Nu un pavilion de tara cu produse amestecate, ci o selectie de marci cu poveste si identitate. “Made by Romanians” poate deveni un certificat de incredere, asa cum “Swiss Made” inseamna precizie, iar “Italian Design” inseamna rafinament.
O schimbare de mentalitate
In plan cultural, este nevoie de o schimbare de mentalitate: brandul romanesc trebuie sa insemne calitate, nu doar patriotism. Sa nu mai fie nevoie sa indemni consumatorul “cumpara romanesc”, ci sa-l faci sa aleaga romanesc pentru ca recunoaste valoarea.
Romania nu trebuie sa fie „fabrica Europei”, ci laboratorul ei de idei. Sa produca mai putin pentru altii si mai mult pentru sine. Sa nu mai vanda manopera, ci semnatura.
Rebrandingul Romaniei incepe cu fiecare antreprenor
Exemplul Novatik arata ca e posibil. Trecerea de la distributie la brand propriu nu e un salt utopic, ci o decizie. Asa incepe si rebrandingul unei tari: cand cineva, undeva, alege sa nu mai vanda pentru altii, ci in nume propriu.
Romania are nevoie de o strategie de rebranding care sa puna accent pe educatie, proprietate intelectuala, productie locala si export de marci proprii. Nu e o chestiune de imagine, ci de economie. Cu cat construim mai multe branduri romanesti, cu atat crestem mai mult pe lantul trofic al valorii. Si, poate, peste zece ani, nu vom mai fi tara care produce pentru altii, ci tara care gandeste si vinde pentru sine.
La INOVEO, credem cu tărie că educația în branding este avantajul competitiv pe care România îl poate cultiva https://inoveo.ro/cel-mai-promitator-brand-romanesc/. Fie că vorbim de traininguri pentru antreprenori, de incubatoare de brand sau de proiecte de rebranding strategic (precum cele la care avem onoarea să contribuim), fiecare pas spre maturizarea pieței de branding din România e un pas spre viitorul în care pe etichetele produselor de top ale lumii vom vedea nu doar “Made in Romania”, ci branduri create și crescute de români. Iar atunci vom ști că am trecut cu adevărat de la statutul de “fabrica altora” la acela de creator de valoare globală. Să avem curaj, viziune și să scriem împreună următoarea poveste de succes “made in RO”! Sau Brand de RO.
În speranța că această analiză v-a oferit atât inspirație, cât și puncte concrete de reflecție, vă invităm să continuăm discuția despre cum putem construi împreună branduri românești de impact global. Brandingul nu este un lux, este o strategie de țară – iar noi toți suntem parte din această poveste în devenire.
