Atunci cand nu stii ce s-a facut inaintea ta, cum poti invata din ce a mers bine si, mai ales, de unde vine inovatia? Pablo Picasso spunea ca trebuie sa inveti “regulile ca un profesionist, ca sa le poti incalca asemenea unui artist”. Astfel, INOVART reprezinta o serie de articole in care vorbim despre artisti, curente si vedem care sunt factorii care influenteaza inovatia in acest domeniu.
De data aceasta, vorbim despre Swiss Style (cunoscut si ca International Typographic Style), stil de la jumatatea secolului 20 care inca marcheaza designul grafic (si nu numai) contemporan.
Acesta este caracterizat de functionalitate si universalitate. Se folosesc grid-uri pentru alinierea si structurarea elementelor, caractere de litera sans-serif, fotografii si compozitii asimetrice.
Stilul a fost influentat de cateva altele dinaintea sa, cum ar fi Constructivismul si Bauhaus – pentru care tipografia era atat un mod de comunicare, cat si de expresie artistica.
De asemenea, trebuie sa il mentionam pe Jan Tschichold – designer crescut in Germania, care a fugit in Elvetia odata cu venirea la putere a nazistilor. In cartea sa, “Die Neue Typographie”, descrie principiile si regulile care vor deveni mai departe esenta modernismului si vor avea o mare influenta asupra Swiss Style.
Probabil ca produsul cel mai cunoscut al acestui stil, realizat de Max Miedinger si Eduard Hoffmann in 1957, este caracterul de litera Helvetica. Acesta este inca un preferat in randul designerilor, peste 60 de ani mai tarziu – exista chiar si un documentar despre el. Variatiuni ale sale sunt folosite de catre multe branduri importante in logo-urile lor, cateva dintre ele fiind: Nestle, Oral-B, Scotch, Jeep, Harley Davidson, Panasonic, Skype.
Ceea ce mi se pare fascinant in legatura cu acest stil este faptul ca si-a pus amprenta si in web design, desi acest domeniu nici macar nu exista in perioada in care a aparut Swiss Style. De exemplu: grid-urile sunt folosite in aproape toate paginile web, pentru aranjare si aliniere; caracterele de litera sans-serif sunt preferate datorita legibilitatii si esteticii moderne, iar compozitiile asimetrice contribuie la dinamismul paginii.
Personal, imi explic aceasta universalitate, atat in timp, cat si domeniu, prin caracterul rational al stilului, care raspunde atat nevoilor de comunicare vizuala din anii ’50, cat si nevoii de absorbtie rapida a informatiei specifica perioadei contemporane.